BNCP

De multă vreme, sarcina de a oferi vești proaste pacienților a fost un subiect de îngrijorare și întrebare pentru profesioniștii din domeniul medical și nu numai. Odată cu tendințele actuale de transparență sporită și dezvăluire a diagnosticului și a prognosticului, importanța comunicării sensibile și eficiente a informațiilor care ar putea modifica negativ percepția și viziunea pacientului asupra viitorului, devine o necesitate ridicată.

Comunicarea veștilor proaste poate fi văzută ca o activitate multidisciplinară care necesită nu numai implicarea activă a unei game de profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi medici, asistenți medicali, terapeuți etc., ci și cunoștințe și abilități de tehnici și protocoale adecvate care cuprind expertiza din domenii precum medicină, psihologie, sociologie, resurse umane, comunicare, juridic etc.

 

Situațiile care implică vești proaste pot include reapariția bolii, răspândirea bolii sau eșecul tratamentului de a afecta progresia bolii, prezența efectelor secundare ireversibile, rezultatele testelor genetice sau ridicarea problemei îngrijirilor paliative și a resuscitarii, etc.

În ciuda impactului psihologic al știrilor în sine, protocoalele, abilitățile și tehnicile improprii de comunicare a veștilor proaste au un impact negativ nu numai asupra receptorului, ci și asupra emițătorului.

 

Proiectul "Bad News Communication Protocols in the Medical Field/ Comunicarea vestilor proaste in sectorul medical" are ca scop dezvoltarea unui suport educațional pentru amplificarea și îmbunătățirea bunelor practici în comunicarea veștilor proaste în domeniul medical.

Proiectul se adresează personalului din sectorul medical, din instituții, asociații și organizații pentru educație medicală, prevenție și cercetare medicală, experților din sănătatea publică și tuturor celor care doresc să-și antreneze abilitățile de comunicare în sănătate, prevenție, educație și reglementare.

Printre obiectivele acestui proiect se află reducerea efectelor negative ale comunicării de vești proaste asupra personalului medical, pacienților și aparținătorilor;

creșterea nivelului de umanizare a practicilor medicale din clinici și spitale; îmbunătățirea competențelor de comunicare și creșterea rezilienței în rândul personalului medical și evidențierea importanței formării specifice pentru o comunicare optimă in domeniul medical, atât intra-organizațional cât și cu pacienții și aparținătorii.

Cele trei țări partenere - România, Cipru și Italia - precum și alte țări din Europa se confruntă cu un scenariu în care majoritatea personalului medical nu a primit o pregătire oficială pentru această comunicare esențială și importantă, deși transmiterea de vești proaste este ceva ce se întâmplă zilnic în majoritatea practicilor medicale.

 

Proiectul este  așteptat să declanșeze o creștere semnificativă a abilităților de comunicare a veștilor proaste în rândul personalului medical și să dezvolte competențele necesare pentru a putea adapta respectiva comunicare la situații specifice. Impactul se va manifesta, de asemenea, ca o creștere a gradului de conștientizare cu privire la toate instrumentele, tehnicile și metodele pe care le poate folosi personalul medical pentru a comunica eficient veștile proaste pacienților și aparținătorilor, pentru a umaniza practica asistenței medicale și pentru a crește calitatea relației furnizorului de îngrijire medicală cu pacientul, contribuind astfel la o îmbunătățire generală a serviciilor medicale.

Ca valoare adăugată, impactul se poate manifesta prin stimularea angajabilității și prin facilitarea progreselor în carieră datorită abilităților și competențelor de comunicare sporite și nou dezvoltate ale personalului medical.

 

Mai mult, prin atributele sale de transferabilitate, proiectul este  așteptat să aibă un impact asupra diferitelor grupuri precum respondenți de urgență, pompieri, psihologi de urgență sau personal din organele de aplicare a legii care comunică vești proaste familiilor în cazul unor accidente. Impactul asupra grupului menționat se va manifesta prin înțelegerea mai bună a subiectului, pregătindu-i astfel pentru acțiuni din viața reală, ceea ce poate îmbunătăți  abilitățile și reacțiile în ceea ce privește comunicarea informațiilor semnificative.